Gaitele

Nu ai cum! Nu ai cum sa ramai indiferent la un spectacol pe un asemenea text cum sunt „Gaitele” lui Kiritescu. In prima instanta, razi cu lacrimi. Si dupa aia impietresti pentru ca realizezi ca razi de tine, de familia ta, de poporul asta.

In opinia mea, „Gaitele” sunt caracterizarea perfecta a romanismului in cele mai crunte, intime si lipsite de masti momente ale sale. Iar spectacolul produs de Cortina Ag a reusit sa surprinda foarte bine atmosfera aceasta de tragi-comedie nationala morbida. Scenografia foarte bine gandita si usor de manevrat, cu puternice accente romanesti interbelice in ceea ce priveste decoratiunile casei, dar si coloana sonora au contribuit din plin la constructia mediului in care familia Duduleanu isi desfasoara viata lor infam de autohtona.

M-am bucurat sa redescopar 4 actrite deosebite in cele 4 roluri principale feminine: Maia Morgenstern (o Aneta Duduleanu teribil de credibila, cu accente comice puternice, dar neingrosate), Carmen Tanase (de data asta, o Zoia de exceptie, simpatica, dar si cu forta de expresie scenica), Virginia Rogin (una din cele mai rafinate, complexe si magistrale actrite facand si aici un rol de zile mari, in Lena) si draga mea Adriana Trandafir (acest munte de talent, pasiune si dedicare, creand cu migala o Fraulein cum nu am mai vazut pana acum). Nu am cum sa nu vorbesc si despre triunghiul amoros, stralucit intepretat de Diana Cavallioti (ce Wanda a facut, cata senzualitate, cata feminitate si putere interioara clotitoare!!!), Andreea Chiritescu (o Margareta uimitor de stapana pe sine, aratand o latura a personajului pe care nu o mai vazusem pana acum) si Tudor Istodor (un Mircea autentic, original si aducand ceva din eleganta lui Ovidiu Iuliu Moldovan).

Gabriel Fatu, Ioana Ancea si Ion Ionut Ciocia si-au adus contributia lor foarte importanta in cele trei roluri comice ale lui Ianache, Colette si Georges Duduleanu, fiii si nora Anetei.

Nu in ultimul rand, in micul doar foarte graitorul rol al Zamfirei, a stralucit prin bucuria jocului Mariangela Coldea, aducand in prim-plan un rol care de obicei este trecut cu vederea. Si toata aceasta simfonie teatrala a fost condusa cu mana sigura de regizorul Gelu Colceag. Felicitari merg si catre Imelda Manu, creatoarea scenografiei, Ioana Colceag si Geanina Punkosti, realizatoarele costumelor deosebite si potrivite cu timpul actiunii, dar si catre Teodora Petre, asistent regie, cea care asigura bunul mers al fiecarei reprezentatii .